 Psalmi, psalm 84
- (Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) CÓt de plăcute sÓnt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!
- Sufletul meu suspină şi tÓnjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
- PÓnă şi pasărea Óşi găseşte o casă acolo, şi rÓndunica un cuib unde Óşi pune puii… Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Œmpăratul meu şi Dumnezeul meu!
- Ferice de ceice locuiesc Ón Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. —
- Ferice de ceice-şi pun tăria Ón Tine, Ón a căror inimă locuieşte Óncrederea.
- CÓnd străbat aceştia Valea PlÓngerii, o prefac Óntr'un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvÓntări.
- Ei merg din putere Ón putere, şi se Ónfăţişează Ónaintea lui Dumnezeu Ón Sion.
- Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! -(Oprire).
- Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!
- Căci mai mult face o zi Ón curţile Tale de cÓt o mie Ón altă parte; eu vreau mai bine să stau Ón pragul Casei Dumnezeului meu, decÓt să locuiesc Ón corturile răutăţii!
- Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă Óndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
- Doamne al oştirilor, ferice de omul care se Óncrede Ón Tine!
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia